Exista mai multe teorii ale carcinogenezei acceptate in prezent. Astfel:
- Teoria mutaţiei genetice, atribuie originea cancerului unor anomalii structurale ale genelor care reglează creşterea si diferenţierea celulara. Argumente:
- celula canceroasa prezintă anomalii cromozomiale
- raportul direct proporţional intre mutagenitate si carcinogenitate (cu cat un agent este mai mutagen cu atât posibilitatea de a fi carcinogen este mai mare)
- influenta constituţiei genetice in apariţia cancerului (trisomia 21 se asociază cu leucemie, cromozomul Philadelphia apare constant in leucemia mieloida cronica, existenta cancerelor ereditare).
- Teoria diferenţierii aberante (teoria epigenetica)
Aceasta teorie considera originea cancerului secundara unor tulburări funcţionale ale mecanismelor de reglare genetica. Multe experimente cu celule tumorale de diverse origini, introduse intr-un mediu fetal, au demonstrat posibilitatea reluării procesului de diferenţiere de către celulele tumorale cu pierderea fenotipului malign. Conform acestei ipoteze, fenotipul malign poate fi considerat ca fiind rezultatul unui deranjament reversibil al reglării genetice si nu obligatoriu o modificare structurala. Diferenţierea spontana a unor tumori maligne in forme benigne (neuroblastom-neurinom, carcinom embrionar testicular-teratom) este un argument in favoarea acestei ipoteze.
- Teoria virotica
Infecţia virotica prin integrarea propriei informaţii genetice in genomul celulei gazda, poate iniţia carcinogeneza prin exprimarea directa a propriilor gene sau prin transformarea protoncogenelor normale in oncogene.
- Teoria selecţiei celulare
Conform acestei teorii cancerizarea este rezultatul selecţiei unei populaţii celulare cu autonomie si malignitate crescânda datorita unor mutaţii care intervin insa pe toata durata existentei procesului neoplazic.
TEORIA MULTISTADIALĂ ACTUALĂ A CARCINOGENEZEI
Carcinogeneza este un proces multistadial, intre stimulul carciogenic iniţial si manifestarea finala a cancerului existând mai multe etape: iniţiere, promoţie, progresie.
INITIEREA este procesul prin care o celula in urma acţiuni unor agenţi chimici, fizici, biologici prezintă o alterare ireversibila a materialului genetic, având potenţialitate de a dezvolta o clona de celule neoplazice. Astfel virusurile isi integrează propriile gene in genomul celulei gazda iar celula devine independenta fata de factorii de creştere, cu antigene de suprafaţa modificate, cu motilitate crescuta.
Radiaţiile si substanţele chimice din cursul metabolizării produc leziuni ale ADN-ului care pot sa duca la moarte celulei, pot declanşa procesul de carcinogeneza sau in cel mai fericit caz pot sa ramana fara efect. Repararea ADN-ului este un proces foarte eficient, care poate reface structura lezata. Daca celula se va divide înaintea reparării complete apare un risc crescut de mutaţii. Daca repararea nu este posibila celula moare, dar prin scăderea inhibiţiei de contact se produce o stimularea a creşterii celulelor învecinate, proces denumit hiperplazie reactiva. Rezultatul final al acestor procese este apariţia unei celule cu material neoplazic alterat, celula iniţiata.
PROMOTIA este stadiul in care alterarea cronica a expresiei informaţiei genetice a celulei iniţiate duce la apariţia uneia sau mai multor procese neoplazice, celule capabile de creştere autonoma. In aceasta etapa sunt cuprinse toate condiţiile si situaţiile care favorizează sau forteaza proliferarea celulelor iniţiate. Promoţia este un fenomen reversibil cel puţin parţial, capabil de modulare prin alimentaţie, factori hormonali, factori de mediu.
PROGRESIA unei celule neoplazice intr-o tumoare maligna este ultimul stadiu a cancerogenezei, care se desfasoara pana la moartea gazdei sau pana la vindecarea bolii. Materialul genetic se alterează progresiv, care fenotipic se manifesta prin ritm rapid de proliferare, invazivitate, metastazare, modificări biochimice si morfologice. Caracteristica esenţiala este instabilitatea cariotipului care permite tumorii sa găsească răspunsuri adecvate la variate constrângeri terapeutice.
