Curcuma longa este o planta tropicala perena, inalta de pana la un metru, cultivata in tarile cu climat cald din Asia. Face parte din familia ghimbirului, pentru producerea pulberii galbene caracteristice fiind folositi rizomii, care sunt fierti, uscati si macinati. Acest produs obtinut din Curcuma longa este folosit in Asia ca si mirodenie in prepararea mancarurilor datorita aromei si culorii sale caracteristice. De asemeni, Curcuma longa este folosita in mod traditional si ca remediu impotriva a o multime de afectiuni, atat in sistemul medical chinezesc cat si in sistemul ayurvedic.
Constituentii activi din Curcuma longa sunt diverse flavonoide, dintre care cea mai importanta este curcumina si diverse uleiuri volatile, printre care tumerona, atlantona si zingiberona. Alti constituenti sunt diverse zaharuri, proteine si rezine. Cel mai bine studiat constituent este curcumina, care se gaseste in proportie de 0,5 – 5,4 % (dupa unii autori chiar 8%) in rizomii uscati.
Atat studiile efectuate pe animale cat si studiile clinice au demonstrat capacitatea curcuminei de a inhiba carcinogeneza la trei niveluri: initierea tumorii, angiogeneza si cresterea tumorii. S-au efectuat studii si pe pacienti cu cancer de prostata si cancer de colon si s-a constatat inhibarea proliferarii celulare si a cresterii tumorilor. Experimente efectuate atat in vitro cat si in vivo au aratat ca curcumina este capabila sa inhibe activitatea unor mutageni (substante toxice din hrana si aer care produc mutatii la nivelul ADN-ului) si carcinogeni in mai multe tipuri de celule, aceste observatii permitandu-ne sa recomandam curcumina si in scop profilactic. Aceste efecte se realizeaza prin capacitatea mare antioxidanta si de “curatire” a radicalilor liberi pe care o are curcumina. In acelasi timp, la nivelul ficatului curcumina creste cantitatea de glutation si inhiba formarea nitrosaminei, ajutand astfel procesele de detoxifierea hepatica.
Capacitatea hepatoprotectiva a curcuminei este asemanatoare cu cea a silimarinei, fiind evidenta in studiile realizate pe animale prin intoxicarea cestora cu tetraclorura de carbon (CCl4), galactozamina, paracetamol si toxine bacteriene (aflatoxina din Aspergillus). Efectul hepatoprotector al curcuminei se datoreaza atat capacitatii sale antioxidante cat si efectului sau de a inhiba sinteza citokinelor proinflamatorii, ceea ce duce la o scadere a leziunilor hepatice produse de diverse substante toxice din dieta. De exemplu, un studiu a evidentiat scaderea cu 90% a aflatoxinei la animalele de experienta infectate cu Aspergillus parasiticus, iar hiperplazia biliara, incarcarea cu acizi grasi si necroza au fost rezolvate prin administrarea de curcumina. In plus s-a observat efectul coleretic (cresterea eliminarii bilei), cresterea solubilitatii bilei si cresterea excretiei de colesterol, bilirubina si saruri biliare. Toate acestea fac din Curcuma longa o planta folositoare si in tratarea unor afectiuni biliare.
Experimente efectuate pe maimute au dovedit scaderea agregarii neutrofilelor asociata cu inflamatia, ceea ce arata ca rolul antiinflamator al curcuminei se realizeaza atat prin capacitatea sa de a inhiba biosinteza prostaglandinelor din acid arahidonic, cat si prin modificarea statusului neutrofilelor in timpul procesului inflamator.
